Miss those times...

De cateva nopti visez ca sunt din nou in USA! Desi cand m-am intors credeam ca nu o sa mai vreau niciodata inapoi, acum imi doresc mult sa mai merg odata. Imi e dor de tot ceea ce am trait acolo, bune si rele, interesante si mai putin interesante, momentele acelea sunt o amintire pentru toata viata... lucruri pe care nu o sa le uit niciodata.

As vrea din nou sa fie data de 18 iunie, ziua in care am deschis pentru prima data usa casei de pe 11th St.  Sa o aud inca odata pe Simona cum se bucura ca am venit.. sa mai facem un gratar pe terasa.. sa mai merg la munca cu bicicleta si la intoarcere sa trec pe la moldovencele mele :).

As vrea sa mai mergem la plaja, sa ne bronzam, sa facem poze si sa radem. Mi-e dor de toata lumea, mi-i ciuda ca am plecat, anyway...

As vrea oricum sa ajung inca odata sa traiesc ce am trait acolo, primele zile, cand eram speriata si dezorientata, ultimele zile cand stiam o gramada de lucruri noi... Sunt atatea de zis, dar nu prea multe de redat in scris.. sunt niste amintiri extrem de pretioase! 

De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda! Allan Pease

O carte extraordinara! Pur si simplu nu poti sa nu o citesti. Fascineaza incepand cu primul rand si capteaza total atentia. 

Am reusit sa inteleg multe lucruri, care pana acum intr-adevar imi erau neclare. Niste chestii banale, care iti dau bataie de cap ori de cate ori ajungi sa dai nas in nas cu dansele. 

Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri. (Aristotel)

Asta ar trebui sa insemne prietenia adevarata! De multe ori insa nu gasim exact ceea de ce avem nevoie. Un prieten e cel ce te ajuta oricand ai nevoie, e cel ce e alaturi de tine cand te bucuri sau cand plangi, e cel ce te sustine mereu. Exista oare in cineva toate aceste calitati?

Printre toti cei pe care-i cunosc, am reusit sa identific doar cateva persoane ce corespund criteriilor de mai sus si inca altor cateva.

Prima pe lista e mama, cea mai buna prietena. Desi uneori te contrazice, in momentele in care esti sigur de ceea ce faci sau ce spui, desi te critica si te pune la punct atunci cand trebuie, desi uneori ai impresia ca nu te intelege, ea e cea care te cunoaste pe dinafara si care iti este intr-adevar prieten. Cand plangi, ea e alaturi de tine, cand te bucuri - ea se bucura mai mult, cand esti singur - ea e alaturi de tine, cand ti se pare ca nimeni nu te intelege - ea o face, cand te simti umilit - ea te incurajeaza. 

La acelasi nivel cu mama se afla viitorul meu sot. E exact asa cum ar trebui sa fie, prieten la nevoie si in orice situatie. Pe asta, in principiu si se bazeaza o relatie. 

Pe locul doi o am pe Ruxa. De ea nu ma leaga nici rudenia, nici copilaria, dar e persoana de care ar avea nevoie oricare in jurul sau. E persoana care lasa de la dansa - doar ca sa ma simt bine,  e alaturi de mine oricand am nevoie, si la propriu si la figurat, are intotdeauna pregatit un sfat sau o alinare. Ca orice om are si defecte, insa calitatile inhiba defectele. Am cunoscut-o in prima zi de liceu (15.09.2002). Era si ea ca si mine printe elevii nou veniti la liceu, speriati, agitati, dezorientati! Ne-am salutat si am schimbat cateva vorbe. Apoi totul a intrat in ritmul normal, fiecare s-a adaptat in clasa ei, fiecare cu cercul sau de prieteni.  Timpul a trecut... ne intalneam uneori pe coridoarele liceului, dar in afara de "Salut, ce mai faci?" nu prea vorbeam nimic. Nu ca ne-am fi ignorat, dar nu gaseam nimic interesant, nici eu la ea, nici ea la mine. S-a intamplat sa mergem impreuna cu rutiera de la Iasi la Balti. Am vorbit, am cerut numarul ei de telefon si ne-am inteles sa ne mai intalnim, in afara orelor bineinteles. De atunci a inceput prietenia noastra. Acum, dupa 5 ani , ne-am apropiat atat de mult incat nu poate trece o zi fara sa ne vedem sau in cel mai rau caz sa ne sunam. "Prietenul la nevoie se cunoaste!!", ei bine, prietena mea demult a trecut de aceasta etapa. Si nu odata mi-a sarit in ajutor atunci cand am avut nevoie. 

Traiasca prietenia si cei ce pot fi prieteni, pentru ca nu toti au aceasta calitate!!!

 

Ziua nuntii

Se apropie cu pasi atat de repezi ca ma ameteste. Nu stiu de unde sa ma apuc, ce ar trebui sa fac prima data?!?! 

E cel mai asteptat eveniment in viata oricarei fete. Toate abia asteptam, facem planurile, mai apoi le punem in aplicare, iar cand trece oftam toate cu melancolie: "Of ce repede-a trecut!".

Am stabilit data, am gasit restaurant. Inceputul pare a merge bine. Acuma na, ma rog in fiecare zi sa nu-mi ploua la nunta, ca totusi o sa fie toamna si probabilitatea e destul de mare ... Cu rochia e foarte greu, sunt sute si mii de modele care imi plac. Toate prietenele mele care s-au casatorit, povestesc ca au mers sa-si cumpere rochia, au imbracat una si "Am inteles ca e a mea!!". Cum asa? Poate pentru ca eu inca nu am reusit sa probez vre-o una.. nici nu am de unde sa stiu. 

Pe cat e de placut evenimentul, pe atat sunt de obositoare pregatirile. Fa aia, fa cealalta, timpul trece, te trezesti in rochie de mireasa la cununie, clipesti odata, si ajugi in ringul de dans, faci un pas si esti la dezbracatul miresei si gata nunta! 

Pe urma traiesti fiecare clipa urmarind fimul de la nunta..si retraind toate momentele pe care nici nu ai reusit sa le intelegi.

Optimista mireasa sunt, nu-i asa??

Lupta pentru LIBERTATE!!!!

In urma alegerilor din tarisoara noastra, Republica Moldova, am urmarit cu sufletul la gura rezultatele. Luni seara s-au dat rezultatele finale...si vreau sa spun ca imi venea sa plang de suparare!! Vroiam sa merg undeva unde toata lumea sa ma auda si sa strig in gura mare concentatenilor mei ca ori alegerile au fost falsificate, ori oamenii nu mai stiu ce e cu ei. :(

A doua zi (7 aprilie) am fost surprinsa sa vad ca alti 30000 de cetateni ai RM au gandit ca si mine in ziua precedenta!!! S-au adunat toti ca unul si si-au exprimat nemultumirea! Precizez ca nu stiam ca protestele incepusera de pe 6, dat fiind faptul ca nu aveam internet si nici la TV nu reusisem sa ma uit. Cum spuneam , pe 7 aprilie , am deschis televizorul, ma uitam la un film si cand colo - pauza - Editie Speciala a Stirilor Protv Chisinau. Ma gandeam pana sa aud despre ce e vorba ca o fi ceva schimbari legate de numararea votului. Am ramas pur si simplu uluita de ce am vazut. Primul gand a fost "Frate, e revolutie la noi in tara!!!". Sincer plangeam cand vedeam ce se intampla, nu de mila Parlamentului sau a Guvernului, dar din solidaritate si bucurie ca lumea nu tace!! Aveam emotii mari si imi doream din tot sufletul sa fiu si eu acolo, chiar daca putini m-ar fi auzit, sa strig si eu de rand cu ceilalti : 1,2,1,2 Comunistii la gunoi!!! Dupa ce s-a incheiat editia speciala a stirilor, am schimbat repede canalele, sa vad ce zic si ceilalti. Nimeni nu pomenea nimic despre ceea ce se intampla, chiar mai surprinzator era ca Moldova 1 difuza la acea ora un concert! Primul gand: "Tara arde, da` baba se piaptana!!".

Nu eram eu  chiar total multumita de informatiile pe care le aflasem de la TV, dar a trebuit sa ma multumesc cu asta, pentru ca nu aveam internet.  Aveam telefoanele pe roaming, eu si prietenul meu, si spre seara, pe la ora 19-00, primim amandoi simultan mesaje: "In aproximativ o ora se organizeaza microbuze spre vama Sculeni. Cei interesati anuntati la nr acesta de telefon. Mergem sa demonstram ca nu suntem indiferenti!". Pun mana pe telefon si sun in Iasi, la prietena mea. "Fata ce-i acolo?". Ea zice uite proteste si aici. Vama e inchisa, nimeni nu intra si nu iese din tara. Imi spune ca la ora 20-00 urmeaza sa mearga in Piata Unirii, la protest. Mi-a povestit si ea cam tot ce auzise, am tinut-o vre-o jumatate de ora la telefon, numai ca sa-mi citeasca tot ce gaseste despre ceea ce se intampla. Ok, pana aici stiam destule.

Abia cand am ajuns in Iasi, am deschis calculatorul si am inceput sa "rasfoiesc" toate paginile web care contineau articole despre proteste, despre urmari. Am fost dezamagita de ceea ce am aflat. Atatea vieti puse in pericol, atata efort depus, atatea lucruri distruse si in final.... zero fratilor!!! Ca nu se mai lecuieste tzarishoara noastra de comunism!!! 

Dumnezeu Sa-i odihneasca in pace pe cei ce au murit acolo! 

Sper ca vom ajunge si vom cunoaste "Libertatea!!!". 

Primavara asta e mereu in sufletul meu, dar abia azi am simtit cu adevarat ca e PRIMAVARA!! 

Dimineata m-au trezit razele de soare, se plimbau tare vioaie pe chipul meu. Obisnuita sa ma trezesc si totul in jur sa fie posomorat, am incercat sa ignor veselia ce domnea in camera. M-am intors pe partea cealalta si am incercat sa dorm mai departe. Insa lumina era atat de puternica incat n-am mai rezistat si am deschis ochii. Doamne!!! Ce bucurie mi-a adus ziua de azi. Totul in jur intr-adevar s-a trezit la viata, soarele a pus si el stapanire pe oras. 

M-am ridicat din pat mai vioaie decat de obicei si m-am dus la balcon. Am ramas acolo admirand si analizand totul in jur. Am pus mancare pe pervaz pentru porumbei, pentru ca ei mereu imi aduc bucurie atunci cand zboara pe langa geamul meu..si incerc si eu sa-i rasplatesc cum pot.

Ma mir cum nu am observat pana azi ca mai e putin si castanii vor da primele frunzulite. Pentru mine mugurii castanilor sunt primul semn ca a venit primavara! De mult timp ma conduc dupa treaba asta. Am observat ca in gradina din fata blocului incep sa creasca floricelele, care au inflorit, care mai am un pic si o sa infloreasca.

Odata cu tot ceea ce ma inconjoara - simt si eu ca revin la viata!! 

Ufff... ce bine ca ne-am trezit din hibernare.. Cat mi-a lipsit primavara!! 

 

Viata de cuplu...

De cand m-o facut mama mea imi doream sa vad cum e sa imparti viata, casa, mancarea, inima, dragostea si toate celelalte cu cineva!! Vedeam in asta cea mai mare realizare..si mi se parea ca toate lumea numai asta si vrea in viata. Urmaream cu atentie ce se intampla in familie la noi, in familiile prietenilor...Incercam sa prind ideea, sa invat si eu cate ceva! 

Pana intr-o zi cand mi s-a intamplat si mie! Sa las pe cineva sa intre in sufletul meu, in camera mea, in inima mea, in farfuria mea si sa impart cu acest cineva tot ce am si ce nu am :D.

Mi se parea initial cel mai frumos lucru de pe pamant, sa nu ma mai despart de el nici o clipa, sa-l urmaresc cum doarme, cum mananca, cum se spala pe dinti, sa savurez orice face!!  

Inceputul a fost partea cea mai grea, desi parea totul ca din vis, lucrurile nu mergeau deloc bine. Ba ca nu fac ca soacramia nush ce chestie, ba ca nu-i place cum i-am pus farfuria, ba ca il deranjeaza nu stiu ce maruntisuri. Dar toate astea s-au rezolvat cu timpul...

Acum de-abia incep sa traiesc senzatia de "bucurie la prima vedere" :) . Dupa ce totul s-a aranjat, dupa ce toate sunt puse pe polacica lor, incep sa ma bucur intr-adevar de acel cineva pe care-l am mereu langa mine... 

Simt, chiar simt o mare bucurie atunci cand ma trezesc si el inca doarme si stau si-l privesc cum motzaie ca un copchil, am o gramada de emotii si acum cand ma gandesc ce mult il iubesc, ma bucur de fiecare cuvant pe care mi-l spune, de fiecare sarut ... 

Cred ca m-am indragostit pentru a 2a oara. 

De multe ori mi-am pus intrebarea din care categorie de femei fac parte? Nu sunt nici glamorous, nu sunt nici genul care sa alerge odata pe saptamana la salon, nu ma preocupa prea tare faptul ca azi parul meu nu sta bine, sau ca mi-a fost lene sa ma machiez de dimineata. Nu-mi place sa umblu dichisita si sa ma ascund in spatele lucrurilor care in loc sa-mi scoata in valoare calitatile,mi le inhiba mai degraba. Nu sunt nici pe departe innebunita dupa shopping, nu ma omor cu ingrijirea saptamanala a tenului..sau zilnica (nici atat). 

Din cand in cand imi mai vine si mie cheful sa ma machiez, dar nici de cum nu e o rutina asta! 

Si totusi... de-a lungul anilor am remarcat in ciuda faptului ca nu incerc sa fiu in pas cu tot ce-i nou in cosmetica, in materie de haine, in pantofi si etc - intotdeauna am fost si m-am simtit in largul meu. Poate ca simplul fapt ca nu ma chinui cu toate prostiile astea ma ajuta sa raman mereu proaspata si libera!

Niciodata nu mi s-a parut comod sa merg la facultate pe tocuri; iarna pe zapada si gheata nici sa ma impushti ca nu as purta cizme cu toc; bluze decoltate n-am avut pana in anul I de facultate... si totusi intotdeauna am fost in rand cu lumea :) Tot timpul mi-a placut sa fiu comoda si sa ma simt in apele mele oriunde si oricand. Si am fost apreciata intotdeauna pentru ceea ce sunt, nu pentru scutul pe care-l port!

Nici acum nu ma pot incadra intr-o anumita categorie, dar macar nu-s unica. De-a lungul timpului am mai descoperit persoane ca mine... ;) 

Si uite ca am reusit s-o scot si pe asta la capat! Probleme ce ma framanta :D

     Astazi m-am trezit cu gandul ca din cauza incalzirii globale  "Baba Odochia" s-a tulburat si ea oleaca  :D. Ieri a nins, azi ninge.. urata vremea :( si cand te gandesti ca e sfarsit de martie..si anul trecut pe vremea asta era cald si bine ...:(