Asta ar trebui sa insemne prietenia adevarata! De multe ori insa nu gasim exact ceea de ce avem nevoie. Un prieten e cel ce te ajuta oricand ai nevoie, e cel ce e alaturi de tine cand te bucuri sau cand plangi, e cel ce te sustine mereu. Exista oare in cineva toate aceste calitati?
Printre toti cei pe care-i cunosc, am reusit sa identific doar cateva persoane ce corespund criteriilor de mai sus si inca altor cateva.
Prima pe lista e mama, cea mai buna prietena. Desi uneori te contrazice, in momentele in care esti sigur de ceea ce faci sau ce spui, desi te critica si te pune la punct atunci cand trebuie, desi uneori ai impresia ca nu te intelege, ea e cea care te cunoaste pe dinafara si care iti este intr-adevar prieten. Cand plangi, ea e alaturi de tine, cand te bucuri - ea se bucura mai mult, cand esti singur - ea e alaturi de tine, cand ti se pare ca nimeni nu te intelege - ea o face, cand te simti umilit - ea te incurajeaza.
La acelasi nivel cu mama se afla viitorul meu sot. E exact asa cum ar trebui sa fie, prieten la nevoie si in orice situatie. Pe asta, in principiu si se bazeaza o relatie.
Pe locul doi o am pe Ruxa. De ea nu ma leaga nici rudenia, nici copilaria, dar e persoana de care ar avea nevoie oricare in jurul sau. E persoana care lasa de la dansa - doar ca sa ma simt bine, e alaturi de mine oricand am nevoie, si la propriu si la figurat, are intotdeauna pregatit un sfat sau o alinare. Ca orice om are si defecte, insa calitatile inhiba defectele. Am cunoscut-o in prima zi de liceu (15.09.2002). Era si ea ca si mine printe elevii nou veniti la liceu, speriati, agitati, dezorientati! Ne-am salutat si am schimbat cateva vorbe. Apoi totul a intrat in ritmul normal, fiecare s-a adaptat in clasa ei, fiecare cu cercul sau de prieteni. Timpul a trecut... ne intalneam uneori pe coridoarele liceului, dar in afara de "Salut, ce mai faci?" nu prea vorbeam nimic. Nu ca ne-am fi ignorat, dar nu gaseam nimic interesant, nici eu la ea, nici ea la mine. S-a intamplat sa mergem impreuna cu rutiera de la Iasi la Balti. Am vorbit, am cerut numarul ei de telefon si ne-am inteles sa ne mai intalnim, in afara orelor bineinteles. De atunci a inceput prietenia noastra. Acum, dupa 5 ani , ne-am apropiat atat de mult incat nu poate trece o zi fara sa ne vedem sau in cel mai rau caz sa ne sunam. "Prietenul la nevoie se cunoaste!!", ei bine, prietena mea demult a trecut de aceasta etapa. Si nu odata mi-a sarit in ajutor atunci cand am avut nevoie.
Traiasca prietenia si cei ce pot fi prieteni, pentru ca nu toti au aceasta calitate!!!
Nu m-am gandit ce cineva poate sa scrie atat de frumos despre mine..iti multumesc din suflet ca ma apreciez.Te iubesc si cat de greu nu ar fi in viata nu am sa te uit niciodata...pana atunci bine ca este Cosmote si stam aproape...ca altfel ar fi "alarme general":)
RăspundețiȘtergereBrava ,fata mamei!Ceea ce nu reusesti sami spui in realitate,o faci bine in scris. Eu sint alaturi de tine,macar ...ca sintem departe.Te iubesc mult si-ti vreau tot binele din lume
RăspundețiȘtergere