De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda! Allan Pease

O carte extraordinara! Pur si simplu nu poti sa nu o citesti. Fascineaza incepand cu primul rand si capteaza total atentia. 

Am reusit sa inteleg multe lucruri, care pana acum intr-adevar imi erau neclare. Niste chestii banale, care iti dau bataie de cap ori de cate ori ajungi sa dai nas in nas cu dansele. 

Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri. (Aristotel)

Asta ar trebui sa insemne prietenia adevarata! De multe ori insa nu gasim exact ceea de ce avem nevoie. Un prieten e cel ce te ajuta oricand ai nevoie, e cel ce e alaturi de tine cand te bucuri sau cand plangi, e cel ce te sustine mereu. Exista oare in cineva toate aceste calitati?

Printre toti cei pe care-i cunosc, am reusit sa identific doar cateva persoane ce corespund criteriilor de mai sus si inca altor cateva.

Prima pe lista e mama, cea mai buna prietena. Desi uneori te contrazice, in momentele in care esti sigur de ceea ce faci sau ce spui, desi te critica si te pune la punct atunci cand trebuie, desi uneori ai impresia ca nu te intelege, ea e cea care te cunoaste pe dinafara si care iti este intr-adevar prieten. Cand plangi, ea e alaturi de tine, cand te bucuri - ea se bucura mai mult, cand esti singur - ea e alaturi de tine, cand ti se pare ca nimeni nu te intelege - ea o face, cand te simti umilit - ea te incurajeaza. 

La acelasi nivel cu mama se afla viitorul meu sot. E exact asa cum ar trebui sa fie, prieten la nevoie si in orice situatie. Pe asta, in principiu si se bazeaza o relatie. 

Pe locul doi o am pe Ruxa. De ea nu ma leaga nici rudenia, nici copilaria, dar e persoana de care ar avea nevoie oricare in jurul sau. E persoana care lasa de la dansa - doar ca sa ma simt bine,  e alaturi de mine oricand am nevoie, si la propriu si la figurat, are intotdeauna pregatit un sfat sau o alinare. Ca orice om are si defecte, insa calitatile inhiba defectele. Am cunoscut-o in prima zi de liceu (15.09.2002). Era si ea ca si mine printe elevii nou veniti la liceu, speriati, agitati, dezorientati! Ne-am salutat si am schimbat cateva vorbe. Apoi totul a intrat in ritmul normal, fiecare s-a adaptat in clasa ei, fiecare cu cercul sau de prieteni.  Timpul a trecut... ne intalneam uneori pe coridoarele liceului, dar in afara de "Salut, ce mai faci?" nu prea vorbeam nimic. Nu ca ne-am fi ignorat, dar nu gaseam nimic interesant, nici eu la ea, nici ea la mine. S-a intamplat sa mergem impreuna cu rutiera de la Iasi la Balti. Am vorbit, am cerut numarul ei de telefon si ne-am inteles sa ne mai intalnim, in afara orelor bineinteles. De atunci a inceput prietenia noastra. Acum, dupa 5 ani , ne-am apropiat atat de mult incat nu poate trece o zi fara sa ne vedem sau in cel mai rau caz sa ne sunam. "Prietenul la nevoie se cunoaste!!", ei bine, prietena mea demult a trecut de aceasta etapa. Si nu odata mi-a sarit in ajutor atunci cand am avut nevoie. 

Traiasca prietenia si cei ce pot fi prieteni, pentru ca nu toti au aceasta calitate!!!

 

Ziua nuntii

Se apropie cu pasi atat de repezi ca ma ameteste. Nu stiu de unde sa ma apuc, ce ar trebui sa fac prima data?!?! 

E cel mai asteptat eveniment in viata oricarei fete. Toate abia asteptam, facem planurile, mai apoi le punem in aplicare, iar cand trece oftam toate cu melancolie: "Of ce repede-a trecut!".

Am stabilit data, am gasit restaurant. Inceputul pare a merge bine. Acuma na, ma rog in fiecare zi sa nu-mi ploua la nunta, ca totusi o sa fie toamna si probabilitatea e destul de mare ... Cu rochia e foarte greu, sunt sute si mii de modele care imi plac. Toate prietenele mele care s-au casatorit, povestesc ca au mers sa-si cumpere rochia, au imbracat una si "Am inteles ca e a mea!!". Cum asa? Poate pentru ca eu inca nu am reusit sa probez vre-o una.. nici nu am de unde sa stiu. 

Pe cat e de placut evenimentul, pe atat sunt de obositoare pregatirile. Fa aia, fa cealalta, timpul trece, te trezesti in rochie de mireasa la cununie, clipesti odata, si ajugi in ringul de dans, faci un pas si esti la dezbracatul miresei si gata nunta! 

Pe urma traiesti fiecare clipa urmarind fimul de la nunta..si retraind toate momentele pe care nici nu ai reusit sa le intelegi.

Optimista mireasa sunt, nu-i asa??

Lupta pentru LIBERTATE!!!!

In urma alegerilor din tarisoara noastra, Republica Moldova, am urmarit cu sufletul la gura rezultatele. Luni seara s-au dat rezultatele finale...si vreau sa spun ca imi venea sa plang de suparare!! Vroiam sa merg undeva unde toata lumea sa ma auda si sa strig in gura mare concentatenilor mei ca ori alegerile au fost falsificate, ori oamenii nu mai stiu ce e cu ei. :(

A doua zi (7 aprilie) am fost surprinsa sa vad ca alti 30000 de cetateni ai RM au gandit ca si mine in ziua precedenta!!! S-au adunat toti ca unul si si-au exprimat nemultumirea! Precizez ca nu stiam ca protestele incepusera de pe 6, dat fiind faptul ca nu aveam internet si nici la TV nu reusisem sa ma uit. Cum spuneam , pe 7 aprilie , am deschis televizorul, ma uitam la un film si cand colo - pauza - Editie Speciala a Stirilor Protv Chisinau. Ma gandeam pana sa aud despre ce e vorba ca o fi ceva schimbari legate de numararea votului. Am ramas pur si simplu uluita de ce am vazut. Primul gand a fost "Frate, e revolutie la noi in tara!!!". Sincer plangeam cand vedeam ce se intampla, nu de mila Parlamentului sau a Guvernului, dar din solidaritate si bucurie ca lumea nu tace!! Aveam emotii mari si imi doream din tot sufletul sa fiu si eu acolo, chiar daca putini m-ar fi auzit, sa strig si eu de rand cu ceilalti : 1,2,1,2 Comunistii la gunoi!!! Dupa ce s-a incheiat editia speciala a stirilor, am schimbat repede canalele, sa vad ce zic si ceilalti. Nimeni nu pomenea nimic despre ceea ce se intampla, chiar mai surprinzator era ca Moldova 1 difuza la acea ora un concert! Primul gand: "Tara arde, da` baba se piaptana!!".

Nu eram eu  chiar total multumita de informatiile pe care le aflasem de la TV, dar a trebuit sa ma multumesc cu asta, pentru ca nu aveam internet.  Aveam telefoanele pe roaming, eu si prietenul meu, si spre seara, pe la ora 19-00, primim amandoi simultan mesaje: "In aproximativ o ora se organizeaza microbuze spre vama Sculeni. Cei interesati anuntati la nr acesta de telefon. Mergem sa demonstram ca nu suntem indiferenti!". Pun mana pe telefon si sun in Iasi, la prietena mea. "Fata ce-i acolo?". Ea zice uite proteste si aici. Vama e inchisa, nimeni nu intra si nu iese din tara. Imi spune ca la ora 20-00 urmeaza sa mearga in Piata Unirii, la protest. Mi-a povestit si ea cam tot ce auzise, am tinut-o vre-o jumatate de ora la telefon, numai ca sa-mi citeasca tot ce gaseste despre ceea ce se intampla. Ok, pana aici stiam destule.

Abia cand am ajuns in Iasi, am deschis calculatorul si am inceput sa "rasfoiesc" toate paginile web care contineau articole despre proteste, despre urmari. Am fost dezamagita de ceea ce am aflat. Atatea vieti puse in pericol, atata efort depus, atatea lucruri distruse si in final.... zero fratilor!!! Ca nu se mai lecuieste tzarishoara noastra de comunism!!! 

Dumnezeu Sa-i odihneasca in pace pe cei ce au murit acolo! 

Sper ca vom ajunge si vom cunoaste "Libertatea!!!".